|
Judetul Calarasi declarat ca unitate teritorial-administrativa in ianuarie 1981, este situat în partea de Sud-Est a României, pe malul stâng al fluviului Dunarea si al bratului Borcea si se învecineaza la nord cu judetul Ialomita, la est cu judetul Constanta, la vest cu judetul Giurgiu si sectorul agricol Ilfov iar la sud cu Bulgaria.
Suprafata judetului este de 5.088 km2, reprezentând 2,1% din teritoriul României, judetul Calarasi ocupând locul 28 ca marime în rândul judetelor tarii.
Organizarea administrativ teritoriala: judetul cuprinde 2 municipii, 3 orase,50 comune si 159 sate. Resedinta judetului este municipiul Calarasi
Populatia judetului este de 318.360 locuitori (1,4% din populatia tarii). Din punct de vedere al distributiei pe medii, 39% din populatia judetului traieste în mediul urban si 61% în mediul rural, gradul de urbanizare al populatiei fiind sub media pe tara.
Sub raport etnic, 94,12% din populatia judetului este de nationalitate româna, minoritatiile nationale reprezentând 5,88% din care 5,65% romi si 0,15% turci.Structura confesionala indica faptul ca 98,8% din populatia judetului este ortodoxa, restul apartinând altor confesiuni religioase.
Istoric judet
Conditiile extraordinare de habitat (apa, padure, hrana) au facut din teritoriul Judetului Calarasi unul din segmentele cele mai importante ale zonei Dunarii de Jos pentru anumite epoci favorizând popularea acestor teritorii înca din paleoliticul superior -perioada aurignacianului.
Astfel în perioada neoliticului dezvoltat si a eneoliticului în aceasta regiune s-au dezvoltat mai multe civilizatii printre cele mai evoluate din lume pentru mileniul V si IV I.H. Culturi materiale precum Hamagia, Boian sau Gumelnita au cunoscut o dezvoltare exceptionala pe aceste meleaguri. Civilizatii preistorice ca Boian, Gumelnita (neo-eneolitic), Cernavoda, Coslogeni (epoca bronzului) poarta toponime calarasene. Urmele tracilor timpurii, în fapt purtatorii culturii Coslogeni au fost descoperite pâna pe tarmurile Marii Egee. Primul conducator get de pe aceste meleaguri, al carui nume istoria l-a retinut este Dromichete. El a realizat o mare uniune tribala, în câmpia munteana, pe malurile râului Arges, cu capitala la Helis, nelocalizata înca. În anul 300 i.e.n Dromichete l-a învins pe Lisimach un fost general al lui Alexandru Macedon si apoi în 292 i.e.n pe fiul acestuia Agatocle. Dupa Imperiul Macedonian urmeaza romanii. Primii care iau contacte cu romanii sunt getii riverani Dunarii. Epoca prefeudala si feudalismul timpuriu poarta amprenta culturii romano-bizantine prin cetatile construite de acestia pe Dunare, dintre care subliniem aici aportul extraordinar al cetatii bizantine Vicina, construita pe insula Pacuiul lui Soare. Capitala unei regiuni de la nordul Dunarii (tema Paradunavon), Vicina va deveni si un foarte puternic centru politic, comercial si spiritual în sec. X-XIII, o adevarata placa turnanta a întregii Europe. În secolul al XII Vicina a fost centrul unei formatiuni prestatale dunarene ce ocupa, în linii generale, si teritoriul actualului judet Calarasi. Primul mitropolit al Tarii Românesti a fost Iachint de Vicina. Ruinele acestei cetati-metropola se afla la 10 km sud-est de Calarasi.
Primul document de atestare a vietii pe aceste meleaguri dateaza din 23 martie 1482 prin care domnitorul Basarab cel Tânar trece în proprietatea manastirii Spantov satul cu acelas nume. Un alt document scris care s-a pastrat si care poate fi considerat documentul de atestare al actualului municipiu Calarasi este datat la 1 iunie 1951 prin care domnitorul Radu Paisie declina proprietatea setrarului Borcea asupra satului Craceani-actualul cartier Magureni. Lichirestiul localitate care a luat nastere pe locul actualului centru civic al Calarasului, este atestat documentar, pentru prima oara în 1630 de domnitorul Leon Tomsa Voda. Din 1699 devine capitanie de margine a Tarii Românesti odata cu înfiintarea unui steag de Calarasi - stafetari, de catre domnitorul Constantin Brâncoveanu. În harta austriaca din 1971 este pomenit pentru prima oara în lume numele de Calarasi în locul aceluia de Lichiresti. Din aprilie 1833 (când avea doar 866 locuitori) pâna în aprilie 1952, Calarasul este capitala Judetului Ialomita, fiind ridicat la rangul de oras. Din septembrie 1852, orasul capata numele domnitorului Barbu Stirbei, nume sub care îl gasim pâna în 1881 trecând apoi la numele actual de Calarasi si odata cu înfiintarea Judetului Calarasi, devine capitala acestuia.
Relieful judetului Calarasi este reprezentat de câmpie, lunci si balti. Fiind predominanta, câmpia se grupeaza în patru mari unitati: Câmpia Baraganului Mostistei (Baraganul Sudic), Câmpia Vlasiei, Câmpia Burnazului, Lunca Dunarii.
Clima este temperat continentala cu regim omogen, ca urmare a uniformitatii reliefului de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde si ierni foarte reci. În extremitatea sudica a judetului se individualizeaza topoclimatul specific al luncii Dunarii, cu veri mai calde si ierni mai blânde decât în restul câmpiei.
Principala bogatie naturala o constituie terenurile agricole - 427.686 ha care ocupa peste 84% din suprafata judetului.
Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri si soluri aluvionare, au o fertilitate ridicata.
Reteaua hidrografica se compune din 2 bazine hidrografice, bazinul Dunarii si al Argesului si dintr-un subbazin, cel al Mostistei. Fluviul Dunarea, care delimiteaza teritoriul judetului în sud si sud - est de la km 300 (Cernavoda) la km 450 (Gostinu), se desparte în doua brate - Borcea pe stânga si Dunarea Veche pe dreapta - care închid între ele: Balta Ialomitei sau Insula Mare a Ialomitei.
Resurse naturale. Principala bogatie naturala o constituie terenurile agricole careocupa peste 84 % din suprafata judetului. Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri si din soluri aluvionale, au o fertilitate ridicata, ceea ce permite practicarea pe scara larga a agriculturii, predominant fiind caracterul cerealier al productiei vegetale.Vegetatia forestiera, care ocupa 4,3 % din suprafata judetului este formata îndeosebi din speciile: plop euro-american, salcâm, stejar brumariu, salcie alba, frasin de câmp, stejar peduncular, ulm, tei, artar tataresc. Fauna cuprinde specii de interes cinegetic, dintre care sunt de mentionat: mistretul, capriorul, fazanul, iepurele, vulpea. Pe balti si lacuri se întâlnesc rata si gâsca salbatica (foto). Pestii care populeaza apele lacurilor si baltilor amintim carasul, crapul, platica, bibanul, salaul si stiuca, iar în apele Dunarii si Borcei întâlnim somnul, sturionii si scrumbia de Dunare.
Turism
Riveranitatea judetului Calarasi la Dunare creeaza o atractivitate turistica deosebita, dar insuficient exploatata. Numarul mare de ostroave cu un pitoresc nemaiîntâlnit, ramificarea cursurilor principale prin brate unice, creeaza atât un cadru natural ce predispune la relaxare, cât si conditii propice pentru practicarea vânatorii si a pescuitului sportiv. În acest sens amintim cele trei rezervatii naturale: Ostrovul Ciocanesti, Ostrovul Haralambie si Ostrovul Soimul.La Sarulesti se organizeaza anual campionatele nationale de pescuit sportiv la crap iar în anul 2000 a fost organizat campionatul mondial de pescuit sportiv, stabilindu-se un record greu de egalat - un exemplar de 40 kg.
Ramurile turistice constituite de fluviul Dunarea care delimiteaza judetul în zona de sud si sud-est pe o lungime de 152 km sunt extrem de bogate si menite a fi puse în valoare. Incintele îndiguite dintre Fluviu si bratul Borcea în suprafata de cca 30.000 ha, canalele naturale cu zona de vegetatie forestiera, flora si fauna pot fi introduse în circuite turistice cu amenajari si cheltuieli relativ mici pot arata vizitatorului un peisaj mirific asemanator celui din Delta Dunarii. Acest potential turistic insuficient exploatat se afla la mai putin de 130 km de Bucuresti si la cca 100 km de municipiul Constanta si litoralul Marii Negre având legaturi auto pe DN 3B (Calarasi - Fetesti - Cernavoda - Basarabi-Constanta) si pe DN 3A (Ostrov-Adamclisi-Constanta).
Baza materiala a turismului se compune din 8 unitati de cazare (3 hoteluri, 4 moteluri, 1 pensiune) cu o capacitate de 533 locuri.
Judetul Calarasi beneficiaza de un potential turistic ce permite dezvoltarea unor forme diverse de turism: cultural, monahal, turism verde si agroturism.
Economia
Principalele centre economico-sociale ale judetului sunt: Calarasiul (cel mai mare centru financiar, social, cultural si administrativ), Oltenita si Lehliu Gara. Economia calaraseana a suferit un regres între 1989 si 2000 datorita falimentului a doua mari unitati industriale ale judetului (Navol Oltenita si Siderca Calarasi). Între 2000 si 2005 economia calaraseana se stabilizeaza prin plecarea în masa a fortei de munca în Italia si Spania si prin deschiderea de fabrici de confectii lohn. Dupa 2005 economia calaraseana este în crestere, mari investitori deschizând locuri de munca (Saint-Gobain si Romply în Calarasi si Martifer în Lehliu Gara) iar altii anuntând investitii în special în Calarasi, Lehliu Gara si Budesti. Oltenita ramâne în continuare singurul oras din judet cu o economie precara. Principalele ramuri industriale din judet sunt: productia de gaze rare si bio-combustibili (Calarasi si Lehliu Gara), prefabricate (Calarasi), industria alimentara (Calarasi), industria confectiilor lohn (Calarasi, Budesti si Oltenita). In industria Calaraseana domina: industria metalurigica
(26,9%); industria alimentara si a bauturilor(26,5%); industria prelucarari produselor din minerale nemetalice(14,1%); fabricarea substantelor si produselor chimice(12,7%) si fabricarea articolelor de imbracaminte(9,2%). In aprilie 2008 industria prelucratoare a reprezentat 98,9% iar industria energiei electrice, termice, gaze si apa 0,9% din totalul productiei industriale realizate. In aprilie 2008 venitul mediu brut a fost de 1350 lei RON, in crestere cu 7,4% fata de luna precedenta si cu 30,6% fata de perioada similara a anului 2007, in timp ce venitul mediu net a fost de 1010 leiRON.
Judetul poseda un fond cultural istoric deosebit si destul de bogat, reprezentat de importante vestigii arheologice, monumente cultural-istorice si muzee locale.
Oltenita
Oltenita este un municipiu din judetul Calarasi, Muntenia, România. Are o populatie de 27.213 locuitori (2002). Se afla pe malul stâng al Dunarii, la varsarea râului Arges în fluviu. Este asezat în Lunca Dunarii, în dreptul km 430, în aval de confluenta Dunarii cu râul Arges.
Istorie
Asezare are un trecut stravechi, în nordul sau fiind identificat urme ale culturii Gumelnita. Se presupune ca este cetatea din timpul romanilor numita Daphne, care în timpul împaratului bizantin Constantin cel Mare a devenit Constantiola sau Constantiana Daphne. Traditia din Oltenita pastreaza provenienta numelui de la Oltean Nita, pe fosta str. Cuza Voda unde trageau caratorii maglelor de sare si chirigii de cereale la hanul sau cu mâncaruri si vinuri bune. Oltean Nita s-a nascut în 1814 si moare la 1884.
Asezarea Daphnes e amintita de catre Procopius, Daphne însemnând laur (nimfa iubita de Apollon). Localitatea a mai fost numita „Constantiola” de Grigore Tocilescu si „Constantiniana” de Vasile Pârvan. Toate informatiile vechi aseaza cetatea Daphnes la confluenta Dunarii cu râul Arges.
Prima atestare geografica a zonei Oltenita este de pe timpul împaratul roman Valens 367 d.Hr., care ca sa se razboiasca cu regele gotilor Atanarieh, trece Dunarea prin cetatea Daphnes (Oltenita), datorita latimii mici a Dunarii (750 m), dar neîntâlnindu-l se întoarce. Atunci a fost consemnat locul, nu denumirea de Oltenita.
Pamânturile din zona Oltenitei la anul 7250 de la Adam sau 1742 d.Hr. au fost proprietatea postelnicului Constantin Alexeanu. Dupa o vânzare succesiva la opt proprietari, în anul 1830 Oltenita devine proprietatea stolnicului Radu Cernescu. De la acesta, "Oltenita toata si împrejurimile ei" sunt cumparate de câtre printul Alexandru Dimitrie Ghica.
În 1852 o delegatie din Ulmeni, Chirnogi, Chiselet, Radovanu si Cascioarele, se adreseaza printului Al. Ghica rugându-l sa le aprobe înfiintarea unui oras slobod de dari, vânzându-le o parte din mosia sa. Oltenita se înfiinteaza la 23 Aprilie 1853 având 750 locuitori.
Economie
Functiunea de baza a localitatii este cea de port la Dunare, la care s-a adaugat în timp si cea industriala (constructii si reparatii de motonave, vase fluviale pentru calatori, remorchere, slepuri s.a., turnatorie, fabrica de mobila, elemente prefabricate pentru constructii, industrie alimentara si usoara, etc.). La Santierul Naval au fost construite celebrele vapoare ale lui Ceausescu.
Turism
Potentialul turistic al localitatii se concentreaza în special pe cursul fluviului Dunarea, reprezentative pentru turism fiind: oglinda de apa pentru croaziere, plimbari cu salupa sau concursuri sportive, domeniu pentru pescuit sportiv, zona de plaja, fondul forestier adiacent cursului, pentru odihna - recreere sau vânatoare sportiva, insula Albina, portul turistic, balta Valea Mare, malul râului Arges, zona Dunarica, rezervatia arheologica Gumelnita (I,II), aflata la marginea orasului, la jumatatea distantei dintre aceasta si balta Valea Mare, Muzeul de arheologie si istorie, Biserica de zid cu hramul “Sfântu Nicolae”, ctitorita în anul 1855, Turnul de apa, Biserica de lemn, Parcul central al orasului.
Budesti
Budesti este un oras în judetul Calarasi, Muntenia, România. Are o populatie de 9.702 locuitori. A fost declarat oras la 18 aprilie 1989.
Istorie si geografie
Localitatea Budesti este mentionata documentar pentru prima data într-un hrisov domnesc din 1526. Mai târziu apare într-un alt document din 1543. În perioada dinaintea razboaielor mondiale gasim ca administrator al zonei pe boierul Manu, care se trage din spita domneasca, cel care a ctitorit castelul din localitate. Castelul a fost practic desfiintat în perioada anilor comunismului prin furtul materialelor din care era construit. Populatia predominant de etnie rroma este adusa la muncile câmpului din vremuri îndepartate, astfel cartierele în care locuiesc sunt denumite dupa meseriile pe care le practicau: inari (culegatori de in), rudari(lucratori in lemn) etc. Este marginit de râul Arges si confluentul sau Dâmbovita. Are ca locuri de recreere padurea de lânga râul Arges si balti de peste (Crivat, Aprozi, Gruiu). Partea sudica a orasului a fost în cele Doua Razboaie Mondiale locul unde s-au desfasurat ample actiuni de lupta, martor al acestor evenimente fiind un cimitir al Soldatului Necunoscut.Din constructiile de interes istoric sunt: o cladire cu turn care astazi este locatia unei tipografii, o ghetarie, un gang de piatra, biserica ortodoxa dar si ramasitele Canalului Arges, constructie care nu a fost terminata.
Mestesuguri si Economie
Predomina comertul cu adaugata, S.R.L.-urile, dar si mestesugurile: fabricanti de mobila, tapiterie, tâmplarie, croitorie, agricultura, apicultura, pomicultura, cresterea animalelor, morarit, însilozare. În trecut, agricultura reprezenta în aceasta zona un rol important în comunitatea din Budesti prin locuri de munca la: S.M.A., Silozul de cereale, statia de inseminare taurine si porcine, crescatoria de peste Aprozi, împletituri din nuiele, fabrica de pâine - brutarie, ferma de viermi de matase etc. Produsele localnicilor, dar si a celor ce doresc sa le comercializeze se pot gasi în Târgul Budesti - care se tine în fiecare duminica.
Lehliu-Gara
Orasul Lehliu-Gara este situat in judetul Calarasi, in Câmpia Baragan, la o altitudine de 50-60 m, la 64 km est de Bucuresti si la 55 km nord-vest de resedinta de judet Calarasi. Declarata oras in 1989, in prezent localitatea Lehliu-Gara are aproximativ 6700 locuitori si doua localitati in subordine administrativa (Buzoieni, Razvani).
Localitatea Lehliu-Gara este mentionata documentar pentru prima data pe o harta militara ce dateaza din 1853. In perioada 7 februarie 1968 si 23 ianuarie 1981 a fost inclus in componenta judetului Ialomita.
Fundulea
Orasul Fundulea este situat in judetul Calarasi, in vestul Câmpiei Baragan, la confluenta raului Belciugatele cu Mostistea, la 94 km de resedinta de judet Calarasi si la 35 km de Bucuresti. Declarata oras la 18 aprilie 1989 in prezent localitatea Fundulea are aproximativ 6300 locuitori si o localitate in subordine administrativa (Gostilele).
Localitatea Fundulea este mentionata documentar pentru prima data in 1778.
|
Copyright © 2012 Cartea galbenă. Toate drepturile rezervate.
|
|
|
Despre Judeţe 
