Oraşe pline de istorie, zeci de biserici si monumente de arhitectură, paduri întinse, rauri repezi, peşteri impresionante, sate tipice de munte, oameni care pastrează un mod de viata autentic, pe scurt, un patrimoniu cultural ce dateaza de peste 2000 de ani, susţinut de o natura liniştită şi plină de pace.
Gastronomie tradiţională savuroasă, oameni care sunt intotdeauna bucuroşi să le fiţi oaspeţi, ghizi care-şi reprezintă cu mandrie regiunea, hoteluri şi agentii de turism profesioniste ce asteaptă să-şi ofere serviciile.
Iată ingredientele unei experienţe inedite intr-o regiune departe de a fi obisnuită: judetul Bihor.

Suprafaţa: 7.544 kmp
Structura fondului funciar: 66,2% teren agricol; 25,8% păduri; 3% construcţii; 1,9% cai de comunicaţii; 1,8% ape; 1,3% alte suprafeţe.
Populaţia: 596.951 locuitori (50,4% in mediul urban; densitatea 79 loc/kmp)
Reşedinţa: Municipiul Oradea, 206.235 locuitori.
Aşezări: 4 municipii (Beius, Marghita, Oradea, Salonta), 6 orase (Alesd, Nucet, Sacuieni, Stei, Valea lui Mihai, Vascau), 90 de comune si 429 de sate.
Căi de comunicaţie: 474 km cai ferate; 2.664 km drumuri, din care 602 km modernizate (436 km nationale).

Aşezarea geografică

Judeţul Bihor este situat in nord - vestul României, fiind strabătut de paralela de 47ø latitudine N si de meridianul de 22ø longitudine E. La N, se Invecineaza cu judeţul Satu-Mare; la vest, cu judeţele Sălaj şi Cluj; la SV cu judeţul Alba; la sud cu judeţul Arad; la V, cu Ungaria. Avand o suprafaţă de 7.544 kmp (3,2% din teritoriul ţării si 22,1% din Regiunea de NV) ocupa locul VI In ţară şi primul loc În Regiunea de NV.

Relieful

Teritoriul judeţului se desfăşoară între 1849 m, altitudinea maximă din Munţii Bihor si 90 m, altitudinea minimă din Câmpia Joasă a Crişurilor, fiind alcatuit din toate trei trepte de relief: treapta montană ocupă 24%, dealurile şi depresiunile 32% şi câmpia 44%.
Zona montană este alcatuită dintr-o parte a Munţilor Bihor - Vlădeasa, treapta montană cea mai înalta, cu suprafeţe de nivelare întinse, cu sectoare importante de relief carstic din care se desprind culmile Codru-Moma, Padurea Craiului si Plopiş, despartite de depresiuni de tip golf (o asociere de dealuri).
Zona deluroasă reprezintă o treapta intermediara Intre munţi şi câmpie, cu altitudini modeste, între 200-450 m: D. Plopişului, D. Pădurii Craiului, D. Bihorului, D. Codrului si D. Moma.
Zona de câmpie coboară de la circa 200 m altitudine absoluta, in vecinătatea dealurilor, la 90 m in zona joasa de divagare. Este formata din unitati inalte, de glacisuri, Câmpiile Calacei, Miersigului, Bihariei, Tăsnadului, Campia Nisipoasa Carei si unitaţi joase, aluviale, netede, cu exces de umiditate, Campiile Crisurilor si Ierului.

Clima

Teritoriul judeţului se află sub influenţa circulaţiei vestice ce transporta mase de aer oceanic, umede. Etajarea reliefului si particularităţile locale determină existenţa unor nuanţe variate ale climei temperat-continentale moderate.
Media anuală a temperaturii aerului are valori cuprinse intre 10-11øC in zona de câmpie (10,4øC la Oradea), 7-10øC în zona de deal si de munţi joşi şi 2-7øC în munţi (sub 2øC pe culmile înalte).
Temperatura maximă absolută, +40øC, a fost inregistrată în 21 august 2000, iar temperatură minimă absolută, de -29,2øC, in 24 ianuarie 1942.

Apele

Râurile de pe teritoriul judeţului Bihor aparţin bazinului hidrografic al Crişurilor: Barcău (68 km pe teritoriul judeţului) cu Ierul, Crişul Repede (101 km pe teritoriul judeţului), Crişul Negru (136 km pe teritoriul judeţului), şi afluenţii acestora.
Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a început amenajarea reţelei hidrografice pentru a limita inundaţiile şi pentru a deseca zonele joase cu exces de umiditate, prin crearea numeroaselor canale, printre care şi Canalul Colector ce leaga Crişul Repede de cel Negru.
Lacurile naturale: Lacul Şerpilor si Lacul cu Stuf de lângă Salonta; Ochiul mare de pe Petea; Lacul Taul Mare din Munţii Bihor.
Dintre lacurile antropice, se remarcă cele de baraj (Lacul Leşu de pe valea Iadei e cel mai însemnat) si helesteele din zona de câmpie. Cele mai mari sunt helesteele amenajate in scop piscicol: Cefa (598 ha), Tamasda (200 ha), Homorog (95 ha), Inand (30 ha).

Vegetaţia

Este reprezentaţa de silvostepa in zona de câmpie (pajişti in alternanţă cu palcuri de stejar), in cea mai mare parte ocupată în prezent de culturi agricole, pajişti secundare, plantaţii de salcâm; zona pădurilor de foioase, alcatuită din păduri de cer cu carpen si cer cu stejar si gorun, în alternanţă cu pajişti secundare si culturi agricole; etajul padurilor de foioase (pana la 1000 m), reprezentat de păduri de stejar, de cer cu gorun, de gorun cu carpen, ulm, frasin, păduri de fag cu carpen, de fag, de fag cu molid; etajul coniferelor (1000-1700 m), alcatuit din paduri de molid. Vegetaţia intrazonală şi azonală e reprezentată de vegetaţia de luncă (zăvoaie de plop, salcie si pajişti), vegetaţia de sărătură pe areale umede şi arenicola pe nisipuri.
Numeroase specii de plante valoroase sunt ocrotite: sângele voinicului, laleaua pestriţă, nufarul termal, strugurii ursului.

Fauna

In silvostepa se remarcă rozătoarele, iar pădurile sunt populate cu căprior, cerb, mistreţ, urs, veveriţă, râs, jder, fazan etc. Apele de munte reprezintă domeniul păstrăvului, în apele de deal sunt specifici lipanul, cleanul şi scobarul iar în cele de şes, crapul şi bibanul.
În sud-vestul masivului central al Bihorului pe cursul superior al vaii Sighistelului, afluent al Crsului Negru, cu aspect de canion pe ultima portiune (circa 100 m), se gasesc aproape 30 de pesteri, dintre care unele sunt declarate monumente ale naturii. Între acestea se remarca în special Pestera Magura, renumita pentru bogatia de concretiuni de mari dimensiuni si Pestera Corbasca, cu forme carstice deosebit de pitoresti si interesante.
În afara zonelor carstice, de un pitoresc deosebit, din muntii Padurea Craiului si Bihor, se remarca si platoul calcaros al Vascaului din Muntii Codru-Moma, unde se gaseste izvorul carstic intermitent (Izbuc) de la Calugari, accesibil din comuna Cristioru de Jos.
Toate aceste locuri sunt usor accesibile, vaile Crisului Repede si ale Crisului Negru fiind insotite atat de cai ferate, cât si de sosele modernizate. De asemenea, de la Beius o sosea modernizata trece prin orasul Stei, de unde se bifurca: una face legatura prin Vascau cu Brad (judetul Hunedoara), iar alta, modernizata, traverseaza Muntii Bihor, stabilind legatura cu Albac si Câmpeni (judetul Alba).
Tot de la Beius, un drum în curs de modernizare traverseaza Muntii Padurea Craiului indreptându-se spre Alesd. Oradea este cel mai important nod feroviar si rutier din cadrul judetului, fiind in acelasi timp si punct de frontiera (Bors la 5 km) alaturi de Valea lui Mihai, Sacuieni, Salonta.
Alaturi de aceste frumuseti, alcatuite mai mult de natura, trebuie amintite si cele create de om: bisericile de lemn de la Rieni, Dumbravani, Totoreni, Bradet, Copaceni (de pe soseaua Vascau - Oradea) sau cea de la Gheghie (soseaua DN. 1). Maiestria mestesugarilor din zona Beiusului este renumita: lucrari de ceramica (Leheceni, Saliste, Cristior), lucrari în lemn (Budureasa) si costume populare.
Pe teritoriul judetului s-au facut importante descoperiri arheologice. La Otomani (in comuna Salacea) s-a descoperit o asezare fortificata din epoca bronzului. Din aceeasi perioada dateaza si cetatuia de la Salacea.

Pestera Ursilor, situata la 86 km de Oradea, pe DN 76. A fost descoperita întamplator la sfârsitul anilor 1970, in zona carierelor de marmura din muntii Chiscau, la o altitudine de 482 de metri. Numele pesterii provine de la resturile fosilizate ale ursului de caverna (Ursus Spelaeus - disparut acum aproximativ 15.000 de ani), care s-au descoperit aici. Pestera are dimensiuni relativ mici (1500 de metri lungime). Doar galeriile superioare, care totalizeaza 847 de metri, au fost amenajate în vederea vizitelor turistice. Numele lor evoca personalitatea omul de stiinta român Emil Racovita (1868-1947), fondatorul speologiei românesti, momente din istoria pesterii (galeria Ursului, a Mastodontului) sau feeria creata de stalactite si stalagmite ("Lumânarile", "Palatele minunate", "Casa piticilor", "Lacul nuferilor", "Sfatul batrânilor" etc).

Pestera Scarisoara - situata la o înaltime de 1200 de metri, in apropierea satului Garda, pestera Scarisoara este celebra prin ghetarul pe care îl adaposteste în interiorul stâncilor ei calcaroase. Temperatura relativ constanta din interiorul pesterii (0° C) mentine constant volumul ghetarului tot timpul anului, între 40.000 si 55.000 mc. Acest fenomen este unic in Europa. Accesul la sala principala a pesterii, de forma circulara, se face pe o scara care coboara printr-un coridor aproape vertical la 48 de metri sub pamânt. Din sala principala se poate ajunge in alte încaperi cu pereti de gheata, cu stalactite si stalagmite: palatul Sanzianei, Biserica, Catedrala, etc.

Pestera Vântului, situata pe malul stâng al Crisului Repede, este cea mai lunga pestera din România.

Pestera Meziad, rezervatie speologica situata în muntii Padurea Craiului, una dintre cele mai mari pesteri din România.

Arii naturale protejate

In judeţul Bihor există peste 60 de rezervaţii naturale şi monumente ale naturii (dintre care se detasează Cetăţile Ponorului, Cetatea Radesei, Valea Sighistelului, Izbucul de la Călugări, Groapa Ruginoasă-Valea Seacă, Valea Galbenei, Platoul Carstic Padiş, Săritoarea Bohodeiului, Poiana Florilor, Peştera Vântului, Peştera Meziad, Paraul Petea, Defileul Crişului Repede şi Parcul Natural Apuseni, 75.784 hectare, din care 31,92 % pe teritoriul judeţului Bihor