-trecut si prezent-

    Cercetarile arheologice arata ca pe teritoriul Bucurestiului au existat comunitati umane începând cu aproximativ 150000 de ani în urma. S-au gasit urme de asezari din neolitic, epoca bronzului si a fierului; începând din secolul al XIV-lea, Bucurestiul este o asezare feudala. Orasul apare mentionat pentru prima data într-un hrisov emis la 20 septembrie 1459 de Vlad Tepes, a fost înlocuit curând cu cel de castrum (uneori arx) Bucharest sau oras Bucuresti.
    Legenda spune ca orasul o fost întemeiat de un cioban, Bucur (de unde vine si numele), care ar fi coborât, la jumatatea secolului al XV-lea, din Muntii Fagaras. Aparitia legendei – care nu este populara, ci culta – s-ar putea datora faptului ca românii s-au îndeletnicit veacuri de-a rândul cu pastoritul.
    Cel dintâi hrisov cunoscut pâna acum în care se pomeneste numele actual al orasului este datat, de Radu cel frumos, la 30 mai 1464, din Cetatea Bucurestilor.
    Începând cu anul 1659, orasul a devenit capitala permanenta a Tarii Românesti.
    În a doua jumatate a secolului al XV-lea, asezarea era nu doar o piata de desfacere a diferitelor produse, ci si un centru de tranzitare a marfurilor între sud – estul Europei si orasele occidentale straine.
     Tranzactiile comerciale erau facilitate pe piata bucuresteana de circulatia monedei autohtone si straine. Spre sfârsitul secolului al XV-lea si începutul secolului urmator, asprul turcesc ocupa un loc predominant, acestuia adaugându-i-se florinii unguresti, monedele germane etc. Activitatea comerciala se desfasoara în special în sectorul din jurul Curtii voievodale.
    Însemnarile unor calatori straini ofera informatia ca, în prima jumatate a secolului al XVII-lea, populatia orasului era de aproximativ 20000 de locuitori.
    Bucurestiul devine un important centru cultural în secolul al XVII-lea. În anul 1695 ia fiinta Academia Domneasca, în cladirea fostei manastiri Sf, Sava predarea se facea în limba elina. Un ritm accelerat de dezvoltare cunoaste siscoala de la Sf. Gheorghe Vechi, în care se învatau scrisul si cititul (predare în limba slavona); mai târziu apar scoli cupredare în limba româna. În acest secol se tiparesc, în tiparnitele locale si primele carti în limba româna. În Bucuresti îsi desfasoara activitatea cmari carturari, cum au fost stolnicul Constantin Cantacuzino si Antim Ivireanul.
    La sfârsitul secolului al XVIII-lea Bucurestiul avea 6006  case si o populatie de aproape 50000 de locuitori . Aici functionau 51 de bresle de mestesugari si negustori. În secolul al  XIX-lea, orasul se dezvolta puternic sub aspectul industriei si al comertului; în anul 1812 numarul breslelor ajunsese la 60, iar în 1807 existau 3235 de pravalii.
    Dupa Unirea Principatelor, în 1859, si transformarea sa în capitala noului stat român modern, Bucurestiul, cel mai important centru urban al tarii, avea, conform statisticilor din 1859 -1860, 121734 de locuitori.
    La începutul secolului al XX-lea, orasul Bucuresti era una din capitalele europene cu cea mai mare întindere raportata la numarul locuitorilor. În 1907 orasul acoperea o suprafata de 5500 ha , cu 1026 cai de comunicatie: 15 bulevarde (totalizând 512 km lungime), 60 de sosele, 29 strazi principale, 616 secundare si 306 nereparate. Pe lânga acestea, existau 43 de piete. Orasul avea 35800 de cladiri,din care majoritatea cu gradini si curti; imobilele cu mai multe etaje se aflau, cu precadere, în zona centrala.
    În perioada amintita, populatia Capitalei a crescut de la 282071 locuitori, în 1899, la 300684 în 1903, apoi la 341312 în 1912 si 420544 în 1918.
    În 1905 se construieste Piata Bibescu Voda, în 1910 se puneau bazele vechilor Hale Obor, iar în 1906 a fost inaugurat Parcul Carol. Sunt construite în aceasta perioada : Palatul Parlamentului, Palatul Bursei (azi Biblioteca Nationala), Ministerul Lucrarilor Publice (azi Primaria Capitalei), Palatul Cercului Militar, Palatul Sturdza din Piata Victoriei, noua Hala Obor. În jurul Garii de Nord si la Filaret s-au construit noi cartiere.
    Bucurestiul are lampi “cu gaz” înca din 1861, înaintea Parisului si a Berlinului; începând cu anul 1864, beneficiaza de mijloace de transport moderne, actionate de electricitate; la 14 octombrie 1909, pentru prima data pe cerul orasului zboara un avion. În 1921, aeroportul Baneasa se deschide zborurilor catre marile orase ale Europei. La data de 1 noiembrie 1928, Radioul românesc îsi începe  activitatea, difuzând emisiuni zilnice. În 1933 se inaugura actualul Palat al Telefoanelor.
    Cu 420544 de locuitori în 1918, Bucurestiul se numara printre marile orase europene. În 1930 asezarea avea peste 630000 de locuitori, în1936, capitala României, cu cei 786929 locuitori ai sai, se afla printre cele mai populate orase din Europa. În decurs de aproape patru decenii (1930 – 1966), populatia a crescut cu circa 827000 de locuitori. A crescut în perioada mentionata si densitatea populatiei - de la 4221 locuitori pe km² în anul 1930, la 8767 locuitori pe km² în 1966.
    Bucurestiul este principalul nod feroviar – are opt magistrale si o cale de centura de 74 km – si rutier – are 7 magistrale si numeroase autogari. Beneficiaza de doua aeroporturi internationale – Baneasa (inaugurat în 1921) si Bucuresti-Otopeni (inaugurat în 1970) – si un aeroport utilitar precum si un metrou.

    Principalele muzee sunt: Muzeul National de Istorie,  Muzeul de Arta al României, Muzeul Satului, Muzeul de Istorie Naturala “Grigore Antipa”,  Muzeul Colectiilor de Arta,  Muzeul Taranului Român, Muzeul Tehnic “Ing. D. Leonida”, Muzeul Sticlei si al Portelanului.
    Bucurestiul este simbolul unitatii nationale: capitala a Tarii Românesti, a Principatelor Unite, a României Independente, capitala regala, capitala României Mari.


                -informatii generale-

    Actualmente, Municipiul Bucuresti se întinde pe o suprafata de 286 km² si are peste doua milioane de locuitori. Este asezat în Câmpia Vlasiei, în partea cunoscuta sub numele de Câmpia Bucurestiului. Este strabatut de râul Dâmbovita (pe o suprafata de 24 km) si de afluentul sau Colentina (pe o distanta de 3 km, în partea nordica a orasului). Pe  parcursul râului Colentina se formeaza o salba de lacuri: Mogosoaia, Straulesti, Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei, Fundeni, Pantelimon.
    Bucurestiul este situat în câmpie, la o altitudine medie de 70 – 80 m, la circa 60 km de Dunare, la 100 km de lantul carpatic si la 250 km de Marea Neagra. Se afla la aproape  jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord (paralela 45º trece la 70 km nord de Bucuresti).
   
    Pozitia geografica

    25º49'50" si 26º27'15" – longitudine estica
    44º44'30" si 44º14'05" – latitudine nordica
    În Piata Sfântul Gheorghe se afla borna kilometrica “0”, de unde începe masurarea si numerotarea kilometrica a tuturor drumurilor nationale, pâna la hotare.
    
    Clima

   Climatul are un caracter continental, cu veri în general foarte calduroase si cu ierni friguroase. Temperatura maxima absoluta înregistrata a fost de 41,1ºC în 1945, iar minima absoluta de -32ºC, Bucuresti Baneasa. Precipitatiile au o medie anuala ce variaza între 500 ml si 600 ml.
Vânturile dominante – crivatul, în anotimpul rece, si austrul, mai cu seama primavara – bat din nord -est si vest.
    
    Vegetatia si fauna

    Vegetatia este variata: aici gasim vegetatie ce creste pe tot cuprinsul tarii, de la Mare pâna la poalele muntilor: pomi, vita-de-vie, toate soiurile de legume, un mare numar de plante ornamentale, medicinale sau folosite în alimentatie.
    În padurea de stejar traiesc mamifere cum sunt: caprioara, veverita, iepurele, vulpea; în  zona de stepa si silvostepa gasim numeroase pasari. Extrem de bogata este si fauna acvatica a râurilor, a lacurilor si baltilor permanente.
    Pe teritoriul Bucurestiului au existat mai multe parcuri si gradini, unde se pastrau exemplare vârstnice din padurea de odinioara si se aclimatizau plante ornamentale. Azi mai exista Cismigiul, înfiintat în 1850 si care conserva, mai ales, arbori ornamentali (magnolia, alunul turcesc etc), Parcul Carol, înfiintat în 1906 si Gradina Botanica, înfiintata în 1884 – 1885.