Suprafaţă: 7754 km²

    Populaţie : peste 470000 de locuitori

    Densitate: 62 de locuitori / km²

    Judeţele învecinate: Timiş (S), Bihor (N), Hunedoara, Alba (E)

    Organizare administrativă: există 10 oraşe (din care 1 municipiu) Arad, Ineu, Chişineu Criş, Curtici, Nădlac, Pâcota, Pecica, Sântana, Sebiş, Lipova, aproape 70 de commune şi cca 270 de sate.

    Relieful: dispus în trepte. Predomină şesul. Cele mai înalte zone de relief se găsesc în nord – est şi fac parte din grupa Carpaţilor Occidentali (Munţii Codru Moma şi Zărandului). Cel mai impunător vârf, Găina (1486 m), se află în Munţii Bihorului, la limita dinre judeţele Arad, Bihor, Hunedoara şi Alba.
Aria geografică ce le urmează munţilor (în centru şi est) este cea a dealurilor, cu înălţimi ce oscilează între 200 m – 400 m, o zonă relative îngustă de legătură între munte şi Câmpia înaltă a Aradului şi cea străbătută de cursul inferior al Crişului Alb.

Clima: moderat – continentală; iernile nu sunt foarte geroase. Temperatura medie a verii: între 18˚C şi 25˚C. Media precipitaţiilor oscilează între 566 ml – 1200 ml, în funcţie de altitudine.

Reţeaua hidrografică: este formată din trei râuri principale şi afluenţii lor. Mureşul (parcurge 250 km din suprafaţa judeţului), Crişul Alb (parcurge 208 km din suprafaţa judeţului). Cele două râuri sunt legate între ele de o consistentă reţea de canale. Crişul Negru parcurge, pe o distanţă de cca 15 km, nordul judeţului.
La Ghioroc întâlnim un lac ce devine, vara, o atrăgătoare destinaţie de agreement.

Resurse: Solurile – sud – est şi nord – vest, soluri brune de pădure; sud – vest – definitorii sunt cernoziomurile.
Pădurile de gorun (Munţii Highiş) sau de fag amestecat cu gorun (Munţii Drocea) sunt o altă resursă semnificativă a judeţului.

Agricultura: este caracterizată de diversitatea culturilor: cereale, plante tehnice, legumicultură, viticultură etc. Podgoriile de la Miniş, Şiria şi Pâncota au dus faima judeţului peste tot în lume prin renumitele lor sortimente de vinuri.
Aradul ocupă, ca suprafaţă agricolă, locul patru la nivel naţional. Producţia de porumb boabe este un alt punct forte.
Industria, agricultura şi comerţul sunt principalele domenii de activitate ale populaţiei

Industria: Aradul a ocupat sau ocupă locuri fruntaşe la producţia de vagoane, de maşini, unelte prin aşchiere, încălţăminte cu feţe de piele etc.
Anvergura economiei arădene îi asigură judeţului un loc de cinste în peisajul economic românesc.

Puncte de frontieră:
(distanţa faţă de reşedinţa de judeţ)
Rutiere: Vărşand – 65 km
              Nădlac – 46 km
  Turnu – 17 km
Feroviare: Curtici – 17 km
Pe calea aerului : Aeroportul Internaţional Arad – 4 km de centru.

            MUNICIPIUL ARAD

     Poziţionare: Latitudine: 46˚10'36"N
                      Longitudine: 21˚18'04"E
-    se află în Câmpia aluvionară a Aradului, la ieşirea Mureşului din culoarul Deva – Lipova.

Populaţie: peste 180000 de locuitori.

Clima: climă temperat continentală .
    Temperature medie: 10˚C.
    Media anuală a precipitaţiilor: 650 m

Altitudine medie: 110 m.

Suprafaţă: 4618 ha

Economia: Poziţionat în vestul ţării, Aradul este principala poartă de intrare în România dinspre Occident. Acest fapt are consecinţe excepţionale asupra dezvoltării zonei.
Producţia de vagoane, mobilă, confecţii, componente auto constituie ramuri esenţiale ale industriei arădene. Aceste bunuri au o pondere majoră în producţia de export.
Invenţiile din domeniul bancar confirmă, la rândul lor, anvergura vieţii economice a urbei.

Istoric: Cele mai vechi urme ale prezentei umane in actualul teritoriu al judetului Arad apartin perioadei paleolitice (1.000.000 - 10.000 i.de Hr.), dar vestigiile cele mai vechi dateaza de acum 40.000 de ani. Descoperirile din zona Iosasel, alaturi de cele de la Moneasa, Zabrani, Cladova, Frumuseni, Sanpetru-German, Conop atesta ca pe omul primitiv folosea adaposturile naturale ale pesterilor si tavernelor. Perioada cuprinsa intre 10.000 - 6.000 (5500) ien, numita mezolitic sau epipaleolitic, marcheaza trecerea spre noua tehnica de prelucrare a pietrei prin slefuire. Descoperirile de la Conop si Zabrani anunta ca oamenii perioadei se ocupau cu culesul, vanatul si pescuitul. Perioada dintre 2000 (1800) - 1200 (800) ien se caracterizeaza prin introducerea metalurgiei bronzului si producerea de unelte si podoabe din acest aliaj. Cercetarile in zona aradeana din aceasta epoca au scos la iveala vestigiile civilizatiei bronzului cuprinse in marile complexe culturale Periam-Pecica si Otomani. Descoperiri avem si in Arad, Semlac, Socodor, Varsand.

         Conflictele intertribale au fost unul din factorii care au grabit adaptarea noului mediu- fierarit- in faurirea armelor si uneltelor. Caracteristicile acestei perioade sunt asezarile fortificate. In zona aradeana ele sunt prezente in Munar, Frumuseni si Santana. Cetatile de pamant de la Santana reprezinta, prin cele 78 ha, cea mai mare fortificatie tracica din Europa Centrala. Urmele arheologice cu privire la existenta dacilor pe teritoriul aradean sunt deosebit de numeroase. Fortificatiile dacice de la Savarsin, Pecica, Cladova, Berindia, Clit, Micalaca-Dodut impreuna cu numeroasele descoperiri de asezari, demonstreaza ca dacii din zona aradeana au facut parte din statul dac condus de Burebista si apoi de Decebal. Informatiile arheologice si documentele confirma faptul ca judetul Arad a fost inclus in provincia romana Dacia. Vestigiile romane de la Bulci, Cladova, Aradul-Nou demonstreaza inceputul simbiozei daco-romane, care va continua si dupa 271 d. Hr, cand stapanirea romana a fost nevoita sa se retraga din Dacia. Dupa abandonarea provinciei Dacia, autoritatile din zona Aradului au pastrat legatura cu romanitatea, in ciuda valurilor de goti, huni, gepizi si avari care au trecut prin aceste locuri stapanindu-le vremelnic.De la finele secolului VI dateaza primele urme ale prezentei slave in zona. Asezarile din a doua jumatate a mileniului I, asezate pe malurile cursurilor de apa, atesta prezenta deosebita in zona aradeana a populatiei autohtone, demonstrata prin semnificative descoperiri de la Felnac, Vladimirescu, Chisineu-Cris, Feldioara.
         In secolul X incepe expansiunea maghiarilor spre Transilvania. Una din caile de penetratie spre Zona intercarpatica a fost Valea Muresului. In fata pericolului maghiar populatia romaneasca din zona Aradului, subordonata politic voievodatului condus de Glad, a ridicat fortificatia de pamant de la Vladimirescu care a fost distrusa de cavalerii maghiari pe la jumatatea secolului X. Ulterior fortificatia a fost refacuta la ordinele voievodului Ahtum, dar a fost distrusa definitiv in 1028 de o noua expeditie maghiara. Din anii 1080 - 1090 dateaza prima atestare documentara a toponimului Orod. Incepand cu secolul XV Aradul apare in documente ca civitas sau oppidum. Unii istorici sunt de parere ca intre acesta si Aradul secolului XIV - XV nu ar fi nici o legatura, fiind vorba de doua asezari diferite. Altii presupun ca in cursul secolului XIV vechiul Orod a fost mutat in perimetrul actualului municipiu, respectiv in cartierul Dragasani.
Anul 1514 reprezinta anul cand rascoala lui Gheorghe Doja se intinde pe intregul comitat, Nadlacul, Aradul, Pecica, Lipova, Soimosul ajungand in mainile rasculatilor. Anul 1540 a modificat statutul politic al Transilvaniei. Cum Banatul si Crisana faceau parte din voievodatul transilvanean, transformarea acestuia in principat autonom sub suzeranitatea Portii Otomane a deschis un capitol nou in istoria framantata a comitatelor Zarand, Arad, Timis si Caras. Partile nordice ale comitatelor Timis si Caras aveau hotarul nordic la raul navigabil al Muresului. Dupa razboiul victorios de cucerire otomana a Banatului si a malului nordic al Muresului (1551 - 1556) a urmat un deceniu de lupte in urma carora a fost cucerit in intregime teritoriul comitatului Zarand (de la cetatea Julei pana la cetatea Deznei). Distrugerea fortificatiilor de la Orod de catre otomani a avut drept consecinta crearea de noi cetati otomane pe Mures, la Ceala si Arad (pe locul fabricii "Teba" din municipiul Arad). Dupa anul 1574, armata turco-tatara a mai cucerit zona Halmagiu, Savarsin-Zam, la nord de Mures.
        Razboiul dus de coalitia crestina europeana intre 1594 - 1608 a dus la ocuparea temporara a teritoriilor sandgeacurilor Arad, Ineu si Lipova de catre fortele crestine. In anul 1599 aceste teritorii intrau sub autoritatea principelui Mihai Viteazul.In anul 1616, principele Transilvaniei s-a vazut nevoit sa cedeze zona Lipovei si Aradului in favoarea pasei de Timisoara. Ineul, in schimb, devenea un centru mestesugaresc, comercial si cultural infloritor, depasind in amploare orasul si cetatea Lipovei. Nu intamplator, episcopii ortodocsi de la Ineu au constituit simbolul infloririi culturii umaniste in limba romana. Din vechiul sistem bastionar al cetatii Ineu - cheie pentru intrarea in inima Transilvaniei - a mai ramas doar unul singur, pe malul Crisului Alb.
        Dupa asediul nereusit al otomanilor asupra Vienei (1683), coalitia antiotomana izgoneste cu greu trupele turco-tatare din Crisana si Banat. Ineul capitula in anul 1691. Turcii reuseau sa se mentina pe malul sudic al Muresului. Pacea de la Karlowitz (1699) stabilea granita turco-austriaca de-a lungul Muresului. Cei peste 15 ani de lupte nu au adus dupa sine o pustiire demografica, cum s-a sustinut in vechile monografii istorice locale de dinainte de primul razboi mondial. In anul 1733 comitatul Aradului este unificat cu cel al Zarandului. Aproape intreg teritoriul sau era donat ducelui de Modena. Evolutia ulterioara a evenimentelor determina revocarea acestei donatii, astfel incat administratia Erariului demara atribuirea prin despagubire a diverselor mosii (cu sate si oamenii aserviti). Dupa incheierea razboaielor napoleoniene (1815) avea loc ultima faza mare a donatiunilor si cumpararilor de mosii de catre persoane bogate din Pesta, Viena etc. Putine Uniuni satesti (composesorate urbariale) au rezistat intacte din punct de vedere teritorial. Perceptia satenilor, in covarsitoare majoritate romaneasca, a cunoscut valente xenofobe. Lotria, incendierile, atacul locuintelor domeniale, alungarea sau inlocuirea administratiei straine au cunoscut culminari in toamna anului 1784, primavara anului 1848, toamna anului 1848, vara anului 1849 si toamna anului 1918.
Trezirea nationalitatilor asuprite la lupta pentru drepturi national-religioase a cuprins si pe romanii ortodocsi- marea majoritate a comitatului Arad. Nu erau intamplatoare infiintarea la Arad a Scolii Preparandiale pentru viitorii invatatori ortodocsi romani in anul 1812, a Scolii clerice pentru preotii ortodocsi romani. Miile de semnaturi ale elitei satelor pe documentele adunate intre anii 1815- 1819 de catre juristul Moise Nicoara constituiau dovada nevoii de emancipare nationala. Abia in anul 1829 autoritatile hasburgice acceptau numirea exclusiva a unor episcopi romani in scaunul vladicesc de la Arad.Legislatia reformatoare de dupa 1850 a incurajat si pe teritoriul comitatului Arad dezvoltarea manufacturilor- merit al evreilor. In anul 1870 drept consecinta, se destrama breasla (corporatia) comerciantilor aradeni, formata din crestini romano-catolici si ortodocsi. Pauperizarea burgheziei mestesugaresti a alimentat proleriatul de fabrica, mai ales intre anii 1860-1870, cand teritoriul judetului Arad era orientat spre productia de marfa cerealiera si industriala, devenind unul din cele mai bogate judete din spatiul centr-estic european. Si piata sa externa era intinsa din Egipt pana la Marea Nordului, avand o retea de linie ferata dezvoltata incepand din anul 1858.
       Anii de ,,provizorat" au adus o sansa unica in secolul al XIX-lea pentru romanii aradeni: conducerea comitatului intre anii 1863-1867 de catre inalti functionari romani, dintre care am aminti doar doua figuri notorii, pe Teodor Serb de Cuvin si pe Gheorghe Popa de Teius.
       Dualismul a adus dupa sine nasterea partidelor politice parlamentare. Partide precum cel guvernamental (produalist) si cel pasoptist- independentist, neavand o baza electorala solida, au recurs adeseori la forta brahiala (folosind chiar si armata) si la instrumentarea si falsificarea alegerilor in favoarea lor. Din acest motiv, traditiile activismului parlamentar romanesc (in frunte cu Miron Romanul, Ioan Popoviciu Deseanu, Mircea V. Stanescu, Ioan Suciu, Vasile Goldis si Stefan Cicio Pop) au trebuit uneori imbinate cu tactica pasivismului parlamentar (memorandistii Aurel Suciu si Mihai Veliciu). Opinia publica romaneasca a judetului se hranea cu rezultatele activitatii conspirative, cu presa de limba romaneasca, cu lupta nationala la nivel de comitet parohial (ortodox si greco-catolic roman). De asemenea, episcopii si secretarii conzistoriali au fost campionii miscarii nationale. Inca un motiv care va justifica Aradul pentru misiunea organizatorica a alegerii si numirii delegatilor la Adunarea Nationala de la Alba Iulia din data de 1 decembrie 1918, adunare care a consfintit hotararea unirii cu tara-mama, fara conditii. Consiliile Nationale Romane, infiintate la sfarsitul anului 1918 pe teritoriul fostului comitat al Aradului au constituit inceputul instalarii administratiei in limba romana, asigurand continuitatea acesteia in spatele liniei de demarcatie (Ociu - Zam), linie care a dainuit da la inceputul lunii ianuarie 1919 pana in momentul ofensivei victorioasa a armatei romane (15 aprilie 1919), cu exceptia inaintarii armatei romane dincolo de Halmagiu (pe locul numit "Dealul Mare"), la sfarsitul lunii martie 1919. Comandamentul armatei franceze din orasul Arad a asigurat functionarea Consiliului National Roman al comitatului Arad - condus de Romul Veliciu in locul tatalui sau, Mihai Veliciu, care zacea paralizat la pat.
         Daca pretura Halmagiului era anexata comitatului Arad in anul 1876, pretura Aradul-Nou a fost preluata de la judetul Timis imediat dupa legea administrativa din anul 1925. Plasa administrativa Lipova si Birchis au fost incluse in nou infiintata regiune Arad in anul 1951.
        Preocuparea mai veche pentru recrearea unei clase de mijloc (mici intreprinzatori industriali, comercianti si alti intermediari) romanesti a dat roade incepand din anul 1930. In cursul deceniului 1931 - 1940 a fost creata reteaua Caminelor culturale si s-a amplificat reteaua Dispensarelor medicale rurale. Crearea retelei de asistenta sociala a ameliorat mortinatalitatea infantila. La sfarsitul aceluiasi deceniu a fost desavarsita reforma agrara. Reteaua administratiei juridice (judecatorii si notariate) a cunoscut o extindere maximala in perioada razboiului (1941 -1945). De asemenea, s-a extins reteaua Ocoalelor agricole, pendinte de Camera Agricola a judetului Arad. Exploatarea resurselor minerale ale judetului a cunoscut o crestere permanenta pana in anii 1948 - 1950. Crearea consiliului economic judetean in anul 1948 a extins etatizarea pana la nivelul micilor producatori de marfa si a deschis calea concentrarii industriale. O consecinta indirecta a constituit-o transformarea unor comune mari in orase.

Descriere: Fiind poarta principală a României pentru călătorii din vestul Europei, peisajele pitoreşti ale zonei deluroase şi montane din vaile Mureşului şi Crişului Alb îndeamnă turiştii români şi străini să viziteze numeroasele zone turistice Moneasa, Lipova, Podgaria Arad, ţinutul Halmagiu, Valea Cladova, Savarsin, Valea Mare - Caprioara. În municipiul Arad, în oraşsele Lipova şi Ineu, în staţiunile balneo - climaterice Moneasa şi Lipova, în alte zone turistice se găsesc hoteluri, hanuri, moteluri tabere de vacanta şi vile. Judeţul Arad are o multitudine de rezervaţii ştiinţifice, in special rezervaţii botanice, forestiere, zoologice şi speologice. Remarcabile prin raritatea şi variatatea florei sunt: Rezervaţia naturală Moneasa, rezervaţia "Dosul Laurului" din Zimbru, Grădina Botanică de la Castelul Macea, parcurile dendrologice de la Gurahont, Bulci, Capâlnaş, Neudorf, Savârsin, Odvos şi Manastur cât şi rezervaţiile - pădure de la Runcu - Groşi, Râul Mare – Halmagel, Prundul Mare – Securigiu. Deasemenea se găsesc multe locuri de vânătoare şi pescuit. Foarte bine - cunoscute sunt cele de la Chişineu-Criş – Socodor – Adea, Savârsin – Troas şi Vârfurile – Halmagel.
Bisericile şi mănăstirile vechi situate în judeţul Arad deţin adevarate comori artistice şi unele dintre ele sunt expuse. Cele mai cunoscute mănăstiri ortodoxe sunt cele de la Hodos - Bodrog, datată din 1177, de la Bezdin, datată din 1334, de la Arad - Gai construită între 1760-1762, Sf. Maria – Radna Mănăstire Franciscană, construită între 1727 – 1826 the Princely Orthodox Church de la Halmagiu, datată din secolul al XIV-lea, Biserica Romano - Catolică de la Sânpetru German, construită în 1774. Pe Valea Crişului Alb şi Mureş se găsesc biserici ortodoxe din lemn constuite în secolele XVII – XIX. Autentice monumente de arhitectură populară sunt bisericile de lemn de la Bodeşti, Corbeşti, Cristeşti, Groşii Noi, Ioneşti, Luncşoara, Madrigeşti, Poiana, Vârfurile, Julita, Troas s.a. De o mare valoare arhitecturală sunt de asemenea numeroasele castele şi clădiri seculare situate în acest judeţ. Cele mai importante sunt Cetatea Aradului, construită între 1763 - 1785, Castelul - cetate de la Ineu, construit între 1645 - 1652, castelele de la Savârşin, Bulci, Capâlnaş, Petriş, Conop, Odvos, Macea, Fântânele, Siria. Judeţul Arad conserva o veche şi autentică artă populară în Ţara Zarandului, Ineu - Sicula şi Birchis - Capâlnaş. Broderiile în roşu şi negru, hainele din blană de oaie facute de către blanarii Buteni, vestele făcute la Birchiş şi Bâta sunt renumite. Ţesăturile tradiţionale cât şi ceremica populară pot fi găsite în majoritatea gospodăriilor ţărăneşti din Ţara Zarandului, Valea Mureşului şi Câmpia Crişului Alb. Trebuie să menţionam remarcabila păstrare a unor gospodaării tradiţionale în principal în satele situate în zonele montan